Friday, November 20, 2009

scrisoare către un prieten drag

Am discutat despre asta de zeci de ori. Am prevăzut starea prin care treci. Ştiam că va veni, aşa cum ştiu că în fiecare dimineaţă răsare soarele. Nu e uşor să treci peste, dar o vei face, pentru că trebuie să fii puternic, pentru tine.

După ani de multe flori şi floricele, vine şi momentul în care simţi că vrei să te opreşti. să-ţi iei o vază şi să ai grijă de o singură floare. Până o să-ţi găseşti acea floare o să mai dureze. Eu cred că iubim o singură dată în viaţă, puternic, intens, cu bătăi rapide de inimă şi dorinţa de a-l avea pe celălalt lângă tine, parte din viaţa ta, 24 din 24. Dacă o scăpăm printre degete, am pierdut.
Cred că sunt foarte puţini cei care au parte de adevăratul echilibru, de acea situaţie în care amândoi să iubească nebuneşte, cu sufletul. Restul au parte de relaţii comune, din nevoia de a nu fi singur, din comoditate. De ce nu? E confortabil să ai pe cineva alături, cu care să-ţi bei cafeaua dimineaţa, cu care să te săruţi în club, pe cine să ţii de mână atunci când simţi nevoia să fie cineva lângă tine şi, bineînţeles, cineva care să fie acolo pentru oricând ai chef de sex. Cupluri în care ea iubeşte mai mult iar el e acolo pentru că n-are nimic împotriva ei sau cupluri în care el iubeşte mai mult iar ea adoră să fie răsfăţată. Nu contează exact cine e. Contează să fie ok, să arate bine, ca să te poţi afişa în public, să gândească, să aibă un job bun, să fie sociabil/ă, să fie măcar ok în pat şi..e suficient. De ce nu?

Compromisurile ţin de fiecare.

Aşa că, gândeşte-te bine la ce vrei, cu cine vrei şi de ce vrei să faci asta. Vieţile cu happy-ending sunt doar în filme. Singurătatea, frustările, complexele, prostiile pe care le faci din cauza acestora, astea fac parte din real life. Vrei să o cauţi pe ea sau eşti dispus să scapi de singurătate indiferent de cine e la mijloc? Şi dacă o cauţi, cât de mult crezi că o vei găsi şi cât timp eşti dispus să cauţi? Şi dacă nu, cât timp vei rezista fără să iubeşti cu adevărat?

Nici eu nu ştiu să-ţi răspund la întrebările astea. E greu pentru că niciodată nu ştii ce se va întâmpla mâine. Nu pot să-ţi spun să cauţi la infinit pentru că nu sunt sigură că vei reuşi să-ţi găseşti împlinirea. Nu pot să-ţi spun să alegi orice floare, pentru că nu ştiu dacă asta îţi va aduce fericirea. Putem spera, putem fi optimişti până la cer şi înapoi. Dar optimismul nu înseamnă acţiune, ştim amândoi asta.

E poate una dintre cele mai dificile dileme pentru un bărbat de peste 25 de ani. La fel e însă şi pentru o femeie, să ştii. Eu am iubit. Am iubit mai mult decât aş fi putut duce, am iubit cu fiecare ungher al sufletului meu, i-am iubit ochii şi nasul şi privirea, i-am iubit ifosele şi mâinile lui în mâinile mele. Nu cred că o să mai iubesc cu aceeaşi intensitate la fel, vreodată. Astfel că n-am la dispoziţie prea multe variante, din moment ce nu cred în relaţii de convenienţă care să dureze mai mult de două săptămâni. Pentru tine însă mai există speranţă, poate e pe undeva acolo şi aşteaptă să o întâlneşti şi să-ţi tremure genunchii atunci când o priveşti. Sper că e aşa, pentru tine. Şi sper ca peste 10 ani să râdem de teoriile astea.

te pup,

cu drag,

yours,

Di

2 comments:

silvia said...

Imi place mult postarea , e atat de mult adevar in tot ce spui ..

Tim said...

This is gorgeous!