ceai pentru oameni. protestatari și jandarmi

Aseară am descoperit un domn avocat care umbla cu termosuri printre protestatarii din Piața Universității. Într-o mână ținea paharele de unică folosință, în cealaltă termosul. În rucsacul care îi atârna în spate avea alte două termosuri pline ochi.

Era ceai călduț, făcut de soția lui. Ea îl trimisese în piață cu ceai, de fapt. "Că sigur le e frig oamenilor. Să se mai încălzeazcă"
Și oameni nu erau doar cei care protestau, ci și jandarmii care îi păzeau pe manifestanți. Așa că, s-a dus și la ei. Le-a întins câte un pahar și le-a turnat ceaiul aburind.

Cine n-a fost măcar o dată în Piața Universității zilele astea, cine n-a stat de vorbă cu oamenii pentru a înțelege de ce protestează, cine n-a auzit strigătul mulțimii lovindu-se de zidurile Teatrului Național sau ale Facultății de Arhitectură, n-are dreptul să critice sau să arunce cu păreri gratuite.
Câ sunt câteva sute sau câteva mii, acești oameni trebuie, în primul rând, respectați. Respectați pentru că, în sfârșit, au ales să ia atitudine. Nu mai critică sistemul doar pe facebook sau la bere într-o bodegă cu prietenii sau la colțul blocului de vorbă cu vecinul de la 3. Au ales să iasă într-un spațiu public și să-și strige nemulțumirile pentru că, după 22 de ani, e timpul ca ei și noi, toți să înțelegem, că statul trăiește prin noi, nu separat de noi. E primul mare semnal de alarmă dat tuturor politicienilor care ocupă sau visează să ocupe un post în organigrama bugetară.
"E doar începutul!" strigă oamenii de câteva zile. Și eu îi cred. Și sper, alături de ei, cu propriile mele nemulțumiri, ca ceva să se miște în mințile acestor oameni din fruntea țării și ca viitorul să fie unul cu mult mai bun măcar pentru copiii mei. Și spun copiii mei pentru că, sunt conștientă că o clasă politică se schimbă în timp, nu de pe o zi pe alta. Sunt mândră de românii mei, toți cei care protestează de 10 zile în București, în zeci de orașe în țară și, de câteva zile, și în afara țării.